- paládiu
- (chim.) s. n. [-diu pron. -dìu], art. paládiul; simb. Pd
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
paladiu — PALÁDIU1 s.n. Element chimic, metal alb argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuinţat drept catalizator în unele reacţii sau ca înlocuitor al platinei în construcţia unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc … Dicționar Român
paliag — PALIÁG s.n. Aliaj de paladiu şi argint, inoxidabil, rezistent, folosit în stomatologie. [var.: paliác s.n.] – Din germ. Paliag. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 paliág s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic… … Dicționar Român
palidor — palidór s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PALIDÓR s. n. aliaj de paladiu şi aur, pentru proteze dentare. (< germ. Palidor) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român